Doar 3 zile… :((((

01.03.2010  A început ultima săptămână de studii, nebunie mare, ultimile rapoarte, ultimile ore de traducere.Spre deosebire de ceilalţi,   mie acest început de primăvară nu îmi aduce fericire, ci tristeţe. NU VREAU să se termine, ceea ce este numită cea mai frumoasă perioadă din viaţa omului….perioada studenţiei, orele de traducere. Sunt copleşită. Nu mai am chef de nimic. Pentru prima dată nu îmi place numărătoarea inversă. Mă va despărţi de colegi, de profesori, de locul în care mi-am văzut visul realizat.

Ştiu, veţi spune că înainte este masteratul. Da, el este, doar că nu vor mai fi colegele mele din cauza lipsei de motivaţie nu mai doresc sa meargă la master. Nu vor mai fi scumpii mei profesori..deoarece majoritatea nu au susţinut doctoratul şi, prin urmare, nu au dreptul să predea acolo.

Doar 3 zile au mai rămas…doar 3…………..

Nu există cuvinte potrivite pentru a vă descri ce simt.

Cu siguranţă îmi va fi dor…..

Mulţumesc din suflet tuturor profesorilor!

Împlinire…

Visul meu a început undeva prin 1996 când am început să studiez limba franceză. Mămica fiind profesoara mea. A fost momentul în care probabil în interiorul meu s-a format atracţia pentru acest domeniu. Anii au trecut, între timp dorinţa de a studia limbi străine devenea tot mai mare şi mai mare! Au urmat 5 ani în care am studiat spaniola, iar din 2004, am început a studia şi engleza. Ce îmi aduc aminte este faptul că uram limba engleză pentru cuvintele care nu mi se păreau deloc uşor de pronunţat. După un timp, datorită unei profesoare de aur, Dna Olga Temnicov, am trecut la limba engleza de bază şi astfel franceza a rămas pe locul 2. Bacalaureatul de asemenea l-am susţinut la engleză. În momentul când am decis să dau docs la USM-Limbi Străine, cei din jur nu au privit cu ochi buni această decizie. “Care este viitorul? Vreai să fii profesoară? Nu vezi cum sunt trataţi profesorii în ziua de azi?”..Ei bine, NU. Nu doream să fiu profesoară, îmi doream să fiu traducător! DA! Era tot ce îmi dorisem, doar că nu ştiam! Din primul an am fost fermecată de viitoarea profesie este, probabil cea mai frumoasă şi interesantă! Ce poate fi mai frumos decât să poţi comunica cu persoane din întreaga lume? să faci cunoştinţă cu atâtea şi atâtea culturi, tradiţii? Nimic.

Da, poate nu e cea mai bine-plătită profesie, poate că nu e una din cele mai uşoare, dar ce contează toate acestea dacă îţi place ceea ce faci? Mă bucur enorm că mi-am ascultat inima şi nu am ţinut cont de vorbele din jur. Acum aş putea sta ore întregi în faţa calculatorului, traducând. Şi la final, când văd traducerea tipărită, nu se simte nici oboseala, nici faptul că poate mi-am cheltuit 3-4 ore din timpul liber. Nu contează! Satisfacţia unei traduceri bune nu o pot egala cu nimic! Este ceva sublim! Sunt împlinită! Încet, încet îmi realizez toate visurile! Vă doresc şi vouă, cei care citiţi acum acest mesaj, să simţiţi această satisfacţie şi să vă bucuraţi din plin de profesia pe care o aveţi sau pe care o veţi alege!

Şi la final, o maximă pe care o ador! “Without translation there is no history of the world!” (L. Kelly)

Definitie

Одиночество это когда ты окружен замечательными людьми, которые любят тебя и понимают, но у каждого из них есть кто то ближе чем ты.

Ehhh…

Te strig.

Ascultă-mă!

Emptiness

They SAy that time heals all wouNDs bUt all it’s done so far is give me more time to think about how much I miss you!

***

The scars you can’t see are the hardest to heal. Invisible tears are the hardest to wipe away.You left, and my heart is a ceaseless sermon of loneliness.

La Mulţi Ani!

Vă doresc un an nou mult mai bun decât 2009, să aveţi parte numai de lucruri bune şi să vă vedeţi visele realizate!

Retrospectiva 2009

Acum, cu câteva ore înainte de 2010, am decis să fac o retrospectivă personală a anului 2009. Indiferent de faptul că au fost şi momente tensionate şi momente în care credeam că nu există ieşire din situaţie, acest an a reuşit să-mi îndeplinească cea mai arzătoare dorinţă, cel mai frumos vis: Am vizitat Italia!

Dar..să încep din ianuarie 2009 ) Tocmai păşisem în semestru II anul 2 USM. Totul mergea absolut superb. Am fost înscrisă la conferinţa studenţească organizată cu ocazia aniversării facultăţii noastre. A urmat o luna de pregatire, la sfârşitul lui februarie am obţinut locul 2 pe facultate la limba italiana Începusem cu dreptul anul de studii. Diplomă, felicitări, aplauze şi multe încurajări – asta am primit ca premiu Mă simţeam împlinită. Profesorii de italiană mă priveau deja altfel, nu doar ca pe o studentă care avea 10 la ei, ci ca o studentă care “îşi poate pune în valoare cunoştinţele acumulate, într-un referat excelent” vorba domnului profesor ).

Martie: Am cunoscut un om minunat, care acum este cunoscut de şi mai multe persoane, doar că nu într-atât de aproape . Cred că a fost cea mai frumoasa primăvară din viaţa mea. Am reuşit să îmi dau seama că părerea mea despre el era complet greşită. Ecranul TV-ul mă dusese în eroare. Nu era încrezut în sine ci mai degrabă un om foarte simplu, hazliu, vesel şi foarte vorbăreţ (he,he ce îmi place mie cel mai mult). Martie a fost luna în care mi-am făcut un prieten de încredere, o persoană care ştiu că nu mă va trăda

Aprilie: A început pregatirea documentelor pentru plecarea în Italia. Visam cu ochii deschişi. Cu fiecare document autentificat mă simţeam tot mai aproape de realizarea visului meu.

Mai: Sfârşitul anului de studii. Sesiune. Stres. Lacrimi de fericire. Cea mai buna medie. Eliberare. Vacanţă!

Moment negativ: pe 20 pleacă Liuda în SUA. Simt că pleacă sora mea. Trist pe suflet. Ştiu că urmează 118 zile în care nu voi mai rîde cu aceeaşi poftă, nu voi avea cu cine glumi la fel cum o făceam cu ea. Lacrimi. Mesaje la miezul nopţii. Dor. Au urmat 5 zile de stres. Aşteptam un sms să îmi confirme că a ajuns cu bine. Atunci când l-am primit m-am simţit fericită!

Iunie: Ziua mea de naştere. Zimbete, cadouri, muzică, distracţii, pălăvrăgeală cu Liuda pe skype. A urmat apelul la Ambasada Italiei pentru programare. Am obţinut-o abia pe 20 iulie (cu o zi înainte de zbor). Dezamăgire, retrăială, nopţi nedormite şi nenumărate vise impregnate de dorinţa de a vedea Italia!

Iulie: 9 iulie. Moment negativ. Bunica şi-a fracturat mîna. Au urmat zile şi nopţi de durere, de nesomn. Slavă Domnului totul este bine acum!20 iulie – ziua adevărului. 5 ore petrecute în interiorul Ambasadei. Zeci de persoane care ieşeau zîmbind pe uşă. Eu retrăiam. Mi se descărcase telefonul de la atâtea apeluri primite de la prieteni să afle dacă am obţinut abţibildul la care visam de juma de an. Da! Într-un târziu am fost chemată la ghişeu pentru a-mi fi înmânată viza. Nu ţin minte exact cum am ajuns acasă.Pluteam. Mi-am făcut repede bagajul şi număram orele până voi zbura pentru prima dată! Ehh..lunile IULIE şi AUGUST 2009 au fost cele mai frumoase din viaţa mea! Atâtea aventuri, atâţia prieteni noi, noi cunoştinţe în domeniul limbii italiene!

August: S-a născut fetiţa verişoarei mele şi baieţelul finilor părinţilor! Câtă fericire!!!

Septembrie: A început anul III, şi ultimul! Stres. Am pornit în căutarea unui conducător ştiinţific la teză. Am ales tema. Am scris cerere la rector. Problemă rezolvată! A revenit Liuda din SUA, emoţii la aeroport, rîsete, îmbrăţişări, glume, noutăţi până a doua zi! A venit şi puiul meu acasă! 2 cumătrii, 1 zi de naştere!

Moment negativ: Operaţia mămicii.

Moment pozitiv: Operaţia a decurs cu succes!

Octombrie: A.M. / eu; Am sfinţit apartamentul, am sărbătorit cu grupa ziua oraşului şi apoi am fost la hramul Străşeniului.

Moment negativ: a plecat puiul.

Noiembrie: 3 ani de la operaţie, 3 ani de la decesul celui mai bun prieten. Ultima luna de studii la univer, stres, referate, răspuns, material inutil!

Decembrie: Finisat cu bine semestrul I anul III. Sesia la fel!!! Am achitat pentru o vacanţă la munte! Acum suntem pe ultima sută de metri. Mi-a rămas să îmi fac bagajul. Viza este obţinută! Ura!

…Cam aşa a fost anul 2009 la mine. Mă bucur că anul acesta pot enumera mai multe lucruri bune şi mai puţine rele! Îmi doresc un 2010 cel puţin la fel de bun ca şi 2009!

Vacanţă!!!

În sfârşit! După 2 săptămâni de stres dar şi lacrimi de fericire, a venit vacanţa! Timpul perfect pentru petreceri, întalniri cu prietenii şi meritata vacanţă la munte! ce poate fi mai frumos? He, he! S-o facem lată, încă o datăăăăă!!!!!!!

Dimineaţa…

Ehh..unde sunt zilele de vară cînd abia aşteptam răsăritul soarelui? Soarele de dimineaţa ne promitea să urmeze o zi excelentă….

Iarna, dimineţile şi-au pierdut farmecul! E întuneric, frig, gheţuş, drumuri înzăpezite, ambuteiajeeeee.  Elementele din urmă te fac să ieşi din casă cu cel puţin 15 minute decît o faceai de obicei. Ce coşmar!

Azi, în drum spre USM, am realizat cît de elastic este corpul uman (ca să ieşi din rutieră vrei nu vrei iai forma tuturor călătorilor, unde te îndoi, unde coloana vertebrala se “ondulează…”). Dacă vrei să încerci această experienţă, atunci urcă în 193 pe la ora 07:10 şi vezi să stai în picioare pentru a simţi din plin adrenalina. În cazul de azi dimineaţă, şoferul se oprea la fiecare 5 metri şi tot ţipa nervos “ian treşiţ mai în urmă kî este loc, şini staţ aişea pisti mini deamî“…probabil avea impresia că este la volanul unui autobus. Nimerisem în urmă, mă ţineam cu un deget de bară, nu aveam loc pentru celelalte degete! Geanta care avea aproximativ 5 kg (da! Dicţionarul este Biblia traducătorului, dacă sunt mai multe e şi mai bine) o ţineam în mîna cealaltă. În picioare eram aproximativ 17 persoane (incredibil dar adevărat). La Coca au coborît 3 persoane în urma cărora m-am ales cu fularul desfăcut şi călcată pe picioare! 3 persoane şi-au ocupat rapid locurile, pînă la Bodoni au mai urcat 5.  Cînd a trebuit să cobor mi-am zis că e prima provocare pentru ziua de azi. pe lîngă fularul meu desfăcut şi degetele de la picioare vinete, la strada Puşkin am aterizat cu geanta deschisă şi o coafură de invidiat (aşa ceva nici la frizerie nu poţi obţine, oricît de mult ai vrea!). Mulţumesc şoferului pentru condiţiile create şi pentru că încarcă oameni pînă la refuz. Goana după cei 3 lei îl face să uite de omenie.

Data viitoare merg pe jos la examen, mai devreme ies din casă dar măcar ajung în condiţii bune, curată şi îngrijită

Maine

Mâine începe ceea ce se numeşte “sărbătoarea studentului” adică – sesia!

Primul examen – Semiotica LB (un pic cam inutil unui viitor traducător, dar las ‘să fie). Nu aştept nimic de la acest examen, vreau doar să scap de el şi să nu îl mai studiez vreodată. E unul din obiectele sezoniere. Îţi strici nervii preţioşi timp de un semestru, pentru ca mai apoi, după examen să ieşi din auditoriu şi să îţi dai seama că l-ai îngropat definitiv. E unul din obiectele incluse pentru a complica şi mai mult viaţa studenţilor. Mă bucur că mâine îl susţinem şi scăpăm, nu stăm să retrăim pînă la sfârşitul sesiei. Ura!