Dimineaţa…

Ehh..unde sunt zilele de vară cînd abia aşteptam răsăritul soarelui? Soarele de dimineaţa ne promitea să urmeze o zi excelentă….

Iarna, dimineţile şi-au pierdut farmecul! E întuneric, frig, gheţuş, drumuri înzăpezite, ambuteiajeeeee.  Elementele din urmă te fac să ieşi din casă cu cel puţin 15 minute decît o faceai de obicei. Ce coşmar!

Azi, în drum spre USM, am realizat cît de elastic este corpul uman (ca să ieşi din rutieră vrei nu vrei iai forma tuturor călătorilor, unde te îndoi, unde coloana vertebrala se “ondulează…”). Dacă vrei să încerci această experienţă, atunci urcă în 193 pe la ora 07:10 şi vezi să stai în picioare pentru a simţi din plin adrenalina. În cazul de azi dimineaţă, şoferul se oprea la fiecare 5 metri şi tot ţipa nervos “ian treşiţ mai în urmă kî este loc, şini staţ aişea pisti mini deamî“…probabil avea impresia că este la volanul unui autobus. Nimerisem în urmă, mă ţineam cu un deget de bară, nu aveam loc pentru celelalte degete! Geanta care avea aproximativ 5 kg (da! Dicţionarul este Biblia traducătorului, dacă sunt mai multe e şi mai bine) o ţineam în mîna cealaltă. În picioare eram aproximativ 17 persoane (incredibil dar adevărat). La Coca au coborît 3 persoane în urma cărora m-am ales cu fularul desfăcut şi călcată pe picioare! 3 persoane şi-au ocupat rapid locurile, pînă la Bodoni au mai urcat 5.  Cînd a trebuit să cobor mi-am zis că e prima provocare pentru ziua de azi. pe lîngă fularul meu desfăcut şi degetele de la picioare vinete, la strada Puşkin am aterizat cu geanta deschisă şi o coafură de invidiat (aşa ceva nici la frizerie nu poţi obţine, oricît de mult ai vrea!). Mulţumesc şoferului pentru condiţiile create şi pentru că încarcă oameni pînă la refuz. Goana după cei 3 lei îl face să uite de omenie.

Data viitoare merg pe jos la examen, mai devreme ies din casă dar măcar ajung în condiţii bune, curată şi îngrijită